Substantiv- organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracțiile sale ritmice, circulația sângelui în organism, la om și la animalele superioare.
- piept.
- (pop.) stomac, burtă, pântece, rânză.
- (la cărțile de joc) cupă.
- piesă sau organ de mașină care are formă asemănătoare cu o inimă.
- (fig.) inima considerată ca sediu al sentimentelor umane.
Oftează din adâncul inimii.
- inima considerată ca centru și simbol al vieții sufletești.
L-am șters din inimă.
- III.
- (fig.) caracter, fire.
Seamănă cu tatăl lui la chip și la inimă.
- ființa, om, individ.
Înflăcărarea a cuprins toate inimile.
- (p. anal.) mijloc, centru, interior.
- piesă sau element de construcție care ocupă un loc central într-un sistem tehnic sau într-un element al acestuia.
- partea din interior a unei plante, a unei legume, a unui fruct.
Inima la pepenele verde.
- partea cea mai importantă, esențială a unui lucru.
- îmbinarea centrală a deltaplanului, aflată la intersecția chilei cu bara transversală, care coincide cu punctul de suspendare al pilotului, marcând centrul de greutate al aparatului.
Sinonime- 1: (anat., med.) cord
- 2: piept
- 3: abdomen, burtă, pântece, stomac
- 4: cupă
Cuvinte derivate- inima
- inimare
- inimat
- inimioară
- inimos
- inimoșie
- inimucă, inimuță
Cuvinte compuse- buba-inimii
- inima carului sau inima a căruței
- inima-Domnului
- inima-pământului
- inima-scorpionului
- inimă neagră
- inimă roșie
Cuvinte apropiate- aortă
- arteră
- cardiologie
- circulație
- sânge
- tensiune arterială
- venă, vână
ParonimeExpresii- A (mai) prinde (de) inimă = a scăpa de senzația de slăbiciune după ce a mâncat, a se (mai) întrema, a (mai) căpata putere
- Pe inima goală = cu stomacul gol, fără a fi mâncat ceva
- A (se) simți greu la inimă = a-i fi greață, a-i veni să verse
- A râde inima în cineva sau a-i râde cuiva inima = a fi bucuros, satisfăcut, mulțumit
- A unge (pe cineva) la inimă = a face (cuiva) plăcere; a încânta, a bucura (pe cineva)
- Cât îi cere (cuiva) inima = atât cât vrea, cât poftește, cât are plăcere
- A-i merge (cuiva ceva) la inimă = a-i plăcea (ceva) foarte mult
- A-și călca pe inimă = a renunța la propriul punct de vedere, la propria opinie sau plăcere
- (A fi) cu inima ușoară = (a fi) fără griji, bine dispus, cu conștiința împăcată
- A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inimă = a provoca (cuiva) o durere morală, o supărare mare
- A i se rupe (sau a-i rupe cuiva) inima = a-i fi milă de cineva
- A i se topi inima = a suferi foarte tare
- A se sfârși la inimă = a se îmbolnăvi, a muri de durere, a fi colpeșit de durere
- A avea ceva pe inimă = a fi chinuit de un gând neîmpărtășit, a avea o taină în suflet
- A-și răcori inima = a spune ce are pe suflet, a-și descărca sufletul
- A pune (ceva) la inimă = a se supăra (pentru ceva) mai mult decât merită
- A-i strica (cuiva) inima = a-i spulbera (cuiva) buna dispoziție, a indispune (pe cineva), a mâhni (pe cineva)
- A rămâne cu inima friptă = a rămâne mâhnit, dezolat, îndurerat
- Parcă mi-a trecut (sau mi-a dat cu) un fier ars (sau roșu) prin inimă = se spune când cineva primește pe neașteptate o veste tristă sau când îl cuprinde o durere fizică în mod brusc
- Inimă albastră = suflet trist, îndurerat; tristețe, melancolie, mâhnire, deprimare; furie, ciudă, mânie, necaz
- Inimă rea = mâhnire, durere, amărăciune
- A-și face (sau a-i face cuiva) inimă rea = a se mâhni (sau a mâhni pe cineva)
- A avea (pe cineva) în (sau la) inimă = a iubi (pe cineva)
- A-i rămâne (cuiva) inima la... = a rămâne cu gândul la cineva sau la ceva care i-a plăcut
- A avea tragere de inimă (pentru...) sau a-l trage (pe cineva) inima să... = a se simți atras să facă ceva
- Inimă dreaptă = om drept, cinstit, corect
- Inimă de aur = om bun
- Slab de inimă = milos, impresionabil, influențabil
- Cu inimă = bun, milos, înțelegător, uman
- A avea inimă bună (sau de aur) sau a fi bun la inimă (sau cu inimă bună) = a fi bun, milos, înțelegător, darnic
- A avea inima deschisă = a fi sincer, cinstit
- A spune de la (sau din) inimă = a spune cu toată sinceritatea, fără reticențe, a vorbi deschis, fără rezerve
- A avea inima largă = a fi mărinimos, milos, darnic
- A se muia la inimă sau a (i) se înmuia (cuiva) inima = a deveni bun, milos; a se îndupleca
- A nu-l lăsa pe cineva inima să... = se spune când cineva nu-și poate opri pornirile bune, acțiunile generoase
- (A fi om) de inimă = (a fi om) bun, săritor
- A fi fără inimă sau a fi rău (sau câinos, negru) la inimă = a fi rău, înrăit
- (A avea) inimă haină (sau sălbatică) = (a fi) crud, neînțelegător, dușmănos, rău
- (A avea) inimă de piatră (sau impietrită) = (a fi) nesimțitor, rău, fără suflet, rece
- A i se împietri cuiva inima = a deveni insensibil la orice durere sau bucurie, a fi lipsit de omenie
- A(-și) pierde inima = a-și pierde curajul, speranța, a se descuraja
- A-și lua inima în dinți = a-și face curaj, a se hotărî să întreprindă ceva
- A-i veni (cuiva) inima la loc = se spune când cineva își recapătă calmul, echilibrul și curajul după un moment de emoție sau de spaimă
- A (mai) prinde (la) inimă = a căpăta (din nou) putere, curaj, a se restabili sufletește, a nu-i mai fi teamă
- A-i ține cuiva inima = a încuraja, a consola pe cineva
- A i se face (cuiva) inima cât un purice = a-i fi (cuiva) frică de ceva; a se descuraja
- A i se tăia inima = a-și pierde curajul
- (A fi) cu inima împăcată = (a fi) cu conștiința împăcată, liniștită, curată
- (ir.) A rupe inima târgului = a) a cumpăra ce este mai prost, a face o afacere proastă; b) a impresiona cu ceva foarte tare
- A cânta de inimă albastră = a cânta melodii triste/melancolice
- A-i da inima brânci = a avea poftă să..., a fi predispus să...
- A muri de inimă rea = a muri copleșit de durere/de supărare
| Substantiv- totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului; psihic.
- trăsătură de caracter (bună sau rea); (p.ext.) caracter.
- persoană considerată din punct de vedere al trăsăturilor de caracter.
- omenie, bunătate, milă.
- curaj, temeritate, îndrăzneală.
- factor, element esențial al unui lucru, al unei acțiuni etc.
- (în filozofia idealistă și în concepția religioasă) substanță spirituală care dă omului viață și care este socotită de origine divină și cu esență veșnică.
- viață.
- inimă.
- persoană, ins, om; (p.gener.) orice ființă.
- locuitor.
- (pop.) suflare, suflu, respirație.
Cuvinte derivate- sufletesc
- sufletește
- sufletism
- sufletist
- suflețel
- însufleți
Cuvinte compuseExpresii- A-și încărca sufletul cu... = a comite o faptă rea
- A avea (ceva) pe suflet = a fi preocupat, chinuit de ceva
- (fam.) A nu avea (pe cineva) la suflet = a nu iubi (pe cineva), a nu-l simpatiza
- A (-i) scoate (cuiva) sufletul = a nu lăsa (pe cineva) în pace, a sâcâi, a enerva
- A-i ieși (cuiva) sufletul = a) a muri; b) a munci din greu, a se chinui
- Cu sufletul la gură = a) în agonie; b) respirând foarte greu de oboseală sau de emoție
- A-și stupi sufletul = a munci din greu, a se chinui cu ceva
- A-și căuta (sau vedea, griji) de suflet (sau de ale sufletului) = a se comporta în conformitate cu normele bisericești
- A căuta de sufletul cuiva = a da ceva de pomană în amintirea unui mort
- (Să) fie de sufletul cuiva! = fie ca Dumnezeu să-i ierte păcatele!
- A fi (sau a se face) trup și suflet cu cineva = a fi extrem de devotat cuiva
- A-și vinde sufletul = a păcătui foarte tare
- A (mai) prinde (sau a căpăta) suflet = a se întrema (după o boală)
- A lua (cuiva) sufletul = a omorî (pe cineva)
- A avea ceva pe (sau la) sufletul său = a avea ceva în posesiune
- A i se rupe sufletul (de mila cuiva) = a suferi foarte mult pentru nenorocirea cuiva
- A (-i) merge (cuiva ceva) la suflet = a (-i) plăcea mult, a (-i) produce o mare satisfacție
- A-și lua suflet = a respira adânc; a-și potoli respirația
- A-i veni sufletul la loc = a-și potoli respirația; a se liniști
Exemple- Era un suflet mare, care înțelegea lumea.
- Om fără suflet.
- A prinde suflet.
- A avea șapte suflete
- Oraș de un milion de suflete.
- Pe nări el scoate suflet puternic.
|
Comentarii: