Substantiv

• ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; (p.ext.) păcat.
• (înv.) încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc.
• (înv.) cercetare, examinare, studiu.
• (înv.) experiență.

Substantiv

• călcare a unei legi sau a unei porunci bisericești, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; (p.gener.) faptă vinovată, greșeală, vină.
• (înv. și pop.) canon, osândă, primită pentru ispășirea unei vini.
• cusur, defect, scădere; slăbiciune, patimă, viciu.
• întâmplare rea; nenorocire, năpastă, pacoste, necaz.
• (eufemistic) diavol, drac, naiba.

Cuvinte derivate

• păcătos
• păcătui

Cuvinte compuse

• păcatul strămoșesc, păcatul originar
• păcat capital

Expresii

• A-și face păcat (e) cu cineva = a face o faptă rea în dauna cuiva, a oropsi, a nedreptăți pe cineva
• A intra (sau a cădea) în păcat (e) = a comite o faptă condamnabilă, a greși
• A-și spăla păcatul (sau păcatele) = a ispăși o greșeală, o vină
• Lasă-mă păcatelor mele (sau lasă-l păcatelor lui etc.) sau la păcatele! = lasă-mă (sau lasă-l etc.) în pace!
• Păcatele mele (sau tale etc.)! = vai de mine (sau de tine etc.)!
• A trage păcatul (sau păcatele) cuiva = a) a suporta consecințele greșelii altui a; b) a fi ispitit, tentat să facă ceva
• A vorbi cu păcat = a aduce învinuiri nedrepte, a greși, a se face vinovat spunând lucruri neadevărate
• (E) păcat (de Dumnezeu) sau e mai mare păcat (ul) = nu se cuvine, nu e drept, nu e bine
• A-l împinge (sau a-l îndemna, a duce) pe cineva păcatul (sau păcatele) să... (sau de...) = a simți un imbold spre ceva oprit, a fi îndemnat de un cuget rău, de o slăbiciune
• (exclamativ) Mai știi păcatul! = cine ar putea ști? se prea poate
• Păcat că... (sau de...) ! = îmi pare rău că... (sau de...); e regretabil că..
• Ce păcat! = cât îmi pare de rău!
• Al păcatelor = al naibii, teribil, strașnic, cumplit, grozav
• Ce păcatul? sau ce păcatele? = ce naiba'? ce dracu?
• Ba pe păcatele! = ba pe naiba! atât mai trebuie!