Substantiv

• faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană; relații de dragoste.
• sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva.

Sinonime

• 1: amor, dragoste, (înv. și reg.) iboste, (înv.) libov
• 2: iubit, dragoste, patimă

Antonime

• ură

Cuvinte derivate

• iubi
• iubit
• iubitor

Exemple

• Iubirea dintre doi tineri.

Substantiv

• stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor.
• înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată.
• dorință, aspirație.
• dragoste puternică față de o persoană (de sex opus).
• tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu.
• (concr.) ceea ce constituie obiectul unei pasiuni.
• gen muzical înrudit cu oratoriul, dar al cărui text este întotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucată muzicală aparținând acestui gen.