Substantiv

• unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune
• (În vechea organizare a Țării Românești) împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova

Cuvinte derivate

• județean, județenesc

Substantiv

• (În vechea organizare a Țării Românești) denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar
• (Învechit și regional) judecător
• (Învechit și regional) judecată
• (Înv.; în religia creștină) judecata de apoi

Substantiv

• formă complexă de așezare omenească cu dimensiuni variabile și dotări industriale, având de obicei funcție administrativă, industrială, comercială, politică și culturală.
• partea centrală a unui oraș (centru).
• populația, locuitorii unui oraș.

Sinonime

• 1: (livr.) cetate, citadelă, urbe, (înv.) politie, târg, (grecism înv.) horă
• 2: centru

Cuvinte derivate

• orășean, orășeancă
• orășel
• orășenesc

Expresii

• De oraș = care provine din oraș, care are caracteristicile, aspectul, obiceiurile etc. de la oraș
• Haine de oraș = haine mai bune decât cele de lucru; haine orășenești, croite după moda de la oraș
• A pleca în oraș = a se duce în centrul orașului

Exemple

• Un mare oraș.