Substantiv

• (rar) faptul de a memora; proces de înregistrare în memorie; memorizare.

Substantiv

• proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut.
• minte (considerată ca sediu al procesului de memorare).
• păstrare în amintire, reprezentare mintală, aducere-aminte, amintire.
• amintire pe care posteritatea o păstrează oamenilor iluștri sau evenimentelor de seamă.
• parte a calculatorului electronic în care se înregistrează instrucțiunile, cuvintele, valorile numerice etc. după o codificare prealabilă; memorator.

Expresii

• În memoria cuiva (sau a ceva) = în amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu