Substantiv

• organ de stat însărcinat cu menținerea ordinii publice, cu apărarea proprietății de stat și individuale; poliție.
• totalitate a lucrătorilor care făceau parte din acest organ; poliție.

Substantiv

• organ de stat însărcinat cu menținerea ordinii publice și cu reprimarea infracțiunilor.
• pază, supraveghere, control (al ordinii, disciplinei).
• local în care se află instalată o poliție.
• (la sg.; colectiv) totalitatea polițiștilor dintr-o poliție; reprezentanții poliției.

Cuvinte derivate

• polițai
• polițienesc
• polițism
• polițist

Expresii

• A face poliție = a menține ordinea într-un mod sever și autoritar