Substantiv

• facultatea de a gândi, de a judeca, de a înțelege
• gând, cuget; imaginație; memorie
• inteligență, istețime, iscusință
• imaginație, fantezie

Sinonime

• rațiune, intelect

Expresii

• Ieșit din minți = nebun; care și-a pierdut cumpătul
• A-și ieși din minți = a înnebuni; a-și pierde cumpătul
• Întreg (sau zdravăn etc.) la minte = cu judecată normală, sănătoasă
• A fi în toate mințile = a fi în deplinătatea facultăților mintale; a fi matur
• A-și pierde mințile (sau mintea) sau a nu fi în toate mințile = a înnebuni sau a fi nebun
• A învăța pe cineva minte = a pedepsi pe cineva pentru a-l face să fie mai cu judecată
• A se frământa cu mintea sau a-și frământa mintea (sau mințile) = a se gândi mult, a-și bate capul
• A-și aduna mințile = a nu mai fi distrat, a se concentra
• A-i sta (cuiva) mintea în loc - se spune când cineva rămâne uluit și nu mai știe ce să facă sau ce să zică

Verb

• forma de persoana a III-a singular la indicativ prezent pentru a minți
• forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru a minți
• (italiano)

Substantiv

• totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului; psihic.
• trăsătură de caracter (bună sau rea); (p.ext.) caracter.
• persoană considerată din punct de vedere al trăsăturilor de caracter.
• omenie, bunătate, milă.
• curaj, temeritate, îndrăzneală.
• factor, element esențial al unui lucru, al unei acțiuni etc.
• (în filozofia idealistă și în concepția religioasă) substanță spirituală care dă omului viață și care este socotită de origine divină și cu esență veșnică.
• viață.
• inimă.
• persoană, ins, om; (p.gener.) orice ființă.
• locuitor.
• (pop.) suflare, suflu, respirație.

Cuvinte derivate

• sufletesc
• sufletește
• sufletism
• sufletist
• suflețel
• însufleți

Cuvinte compuse

• copil de suflet

Expresii

• A-și încărca sufletul cu... = a comite o faptă rea
• A avea (ceva) pe suflet = a fi preocupat, chinuit de ceva
• (fam.) A nu avea (pe cineva) la suflet = a nu iubi (pe cineva), a nu-l simpatiza
• A (-i) scoate (cuiva) sufletul = a nu lăsa (pe cineva) în pace, a sâcâi, a enerva
• A-i ieși (cuiva) sufletul = a) a muri; b) a munci din greu, a se chinui
• Cu sufletul la gură = a) în agonie; b) respirând foarte greu de oboseală sau de emoție
• A-și stupi sufletul = a munci din greu, a se chinui cu ceva
• A-și căuta (sau vedea, griji) de suflet (sau de ale sufletului) = a se comporta în conformitate cu normele bisericești
• A căuta de sufletul cuiva = a da ceva de pomană în amintirea unui mort
• (Să) fie de sufletul cuiva! = fie ca Dumnezeu să-i ierte păcatele!
• A fi (sau a se face) trup și suflet cu cineva = a fi extrem de devotat cuiva
• A-și vinde sufletul = a păcătui foarte tare
• A (mai) prinde (sau a căpăta) suflet = a se întrema (după o boală)
• A lua (cuiva) sufletul = a omorî (pe cineva)
• A avea ceva pe (sau la) sufletul său = a avea ceva în posesiune
• A i se rupe sufletul (de mila cuiva) = a suferi foarte mult pentru nenorocirea cuiva
• A (-i) merge (cuiva ceva) la suflet = a (-i) plăcea mult, a (-i) produce o mare satisfacție
• A-și lua suflet = a respira adânc; a-și potoli respirația
• A-i veni sufletul la loc = a-și potoli respirația; a se liniști

Exemple

• Era un suflet mare, care înțelegea lumea.
• Om fără suflet.
• A prinde suflet.
• A avea șapte suflete
• Oraș de un milion de suflete.
• Pe nări el scoate suflet puternic.