Substantiv

• însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru.
• grup de persoane (oficiale) trimis într-o țară străină cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegație.
• acțiune de propagare a creștinismului în țări cu altă religie dominantă; instituție religioasă dintr-o asemenea țară, prin care se propagă creștinismul.
• rol, rost, datorie, menire.

Cuvinte compuse

• misiune diplomatică

Adjectiv

• (fil.) care există în afara conștiinței omenești și independent de ea.
• care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detașat de impresii subiective; nepărtinitor, imparțial; obiectivist.
• (gram.) care se referă la obiectul direct sau indirect.

Cuvinte derivate

• obiectivism
• obiectivist
• obiectiviza

Cuvinte compuse

• idealism obiectiv

Exemple

• Reflexiv obiectiv.

Substantiv

• sistem optic convergent, format din una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic (de fotografiat, microscop, lunetă etc.), fiind îndreptat spre obiectul studiat.
• porțiune de teren, localitate, fortăreață etc. care prezintă interes în timp de război.
• țintă asupra căreia se execută o tragere sau se lansează bombe.
• (fig.) scop, țintă, țel.
• (concr.) ceea ce urmează să fie realizat, construit etc.