Substantiv

• concepție filozofică conform căreia nu există nimic în afara naturii.
• curent în literatură și artă care tinde să reproducă în mod riguros realitatea, fără a ocoli aspectele vulgare ale naturii omenești, negând generalizările artistice și înlocuind legitățile sociale cu cele biologice.
• stil ornamental care conține motive din natură (plante, animale etc.).

Substantiv

• mișcare, curent, atitudine în creația sau teoria literară și artistică având ca principiu de bază reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective, caracteristice.
• nume generic pentru concepțiile filozofice care recunosc existența independentă a obiectului de subiect, precum și posibilitatea de a cunoaște obiectul.
• curent în filozofia scolastică medievală care considera că noțiunile generale constituie realități de sine stătătoare și anterioare lucrurilor individuale.
• atitudine a omului care are simțul realității; spirit practic.

Cuvinte derivate

• suprarealism

Cuvinte compuse

• realism critic
• realism socialist
• realism naiv