Adjectiv

• (fil.) care există în afara conștiinței omenești și independent de ea.
• care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detașat de impresii subiective; nepărtinitor, imparțial; obiectivist.
• (gram.) care se referă la obiectul direct sau indirect.

Cuvinte derivate

• obiectivism
• obiectivist
• obiectiviza

Cuvinte compuse

• idealism obiectiv

Exemple

• Reflexiv obiectiv.

Substantiv

• sistem optic convergent, format din una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic (de fotografiat, microscop, lunetă etc.), fiind îndreptat spre obiectul studiat.
• porțiune de teren, localitate, fortăreață etc. care prezintă interes în timp de război.
• țintă asupra căreia se execută o tragere sau se lansează bombe.
• (fig.) scop, țintă, țel.
• (concr.) ceea ce urmează să fie realizat, construit etc.

Adjectiv

• (fil.) care consideră că baza a tot ce există este conștiința individuală; care neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale, independente de om.
• care are un caracter personal, care se petrece în conștiința cuiva; care, într-o judecată, acțiune etc., ține seamă numai de sentimentele, de pornirile și de ideile sale; părtinitor.

Cuvinte derivate

• subiectivism
• subiectivist
• subiectivitate

Exemple

• Idealism subiectiv.