Substantiv

• formă complexă de așezare omenească cu dimensiuni variabile și dotări industriale, având de obicei funcție administrativă, industrială, comercială, politică și culturală.
• partea centrală a unui oraș (centru).
• populația, locuitorii unui oraș.

Sinonime

• 1: (livr.) cetate, citadelă, urbe, (înv.) politie, târg, (grecism înv.) horă
• 2: centru

Cuvinte derivate

• orășean, orășeancă
• orășel
• orășenesc

Expresii

• De oraș = care provine din oraș, care are caracteristicile, aspectul, obiceiurile etc. de la oraș
• Haine de oraș = haine mai bune decât cele de lucru; haine orășenești, croite după moda de la oraș
• A pleca în oraș = a se duce în centrul orașului

Exemple

• Un mare oraș.

Substantiv

• așezare rurală a cărei populație se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura.
• locuitorii dintr-un sat; sătenii, țăranii.
• țărănimea, cu specificul ei de viață economică și culturală.

Sinonime

• 1: (înv. și reg.) sălaș, (înv.) sălășluire

Antonime

• oraș, urbe

Cuvinte derivate

• consătean, consăteancă
• sătean, săteancă
• sătesc

Expresii

• Satul lui Cremene sau sat fără câini = loc fără stăpân, fără control, în care oricine poate face ce dorește
• A se supăra ca văcarul pe sat = se spune celui care se supără (fără motiv) pe altul, dar supărarea este spre propria lui pagubă
• De la sat(e) = din mediul rural; de la țară
• A fi poșta satului = a umbla cu bârfeli

Exemple

• Sate și orașe.