Substantiv

• dispoziție obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai; poruncă.
• (concr.) act care conține o dispoziție cu caracter obligatoriu.
• decorație superioară medaliei.
• categorie sistematică în zoologie și în botanică, superioară familiei și inferioară clasei.
• sistem arhitectonic ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli, pentru a forma un ansamblu armonios și regulat.
• comunitate monahală întâlnită în diverse religii, care susține o propagandă activă în favoarea religiei respective.
• comunitate medievală de cavaleri-călugări care participau la acțiuni războinice.
• rang, categorie (după importanță).
• (înv.) ordine, categorie, domeniu.
• regulă, ordine.

Cuvinte derivate

• contraordin
• subordin

Cuvinte compuse

• ordin de zi
• ordin de chemare
• ordin de serviciu
• ordin de plată

Expresii

• La ordinele cuiva = la dispoziția cuiva
• Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub conducerea cuiva
• La ordin! = vă stau la dispoziție
• De ordin (ul) ... = cu caracter (de)..
• De prim (ul) ordin = de prim (ul) rang

Substantiv

• dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc., act care conține această dispoziție.
• (în trecut) hotărâre, sentință judecătorească.
• (înv.) rețetă medicală.
• (în vechea armată) soldat atașat pe lângă un ofițer pentru servicii personale.
• aranjare, orânduire, organizare a elementelor unei opere de artă ale unei construcții etc.

Cuvinte compuse

• ofițer de ordonanță
• ordonanță de plată
• ordonanță prezidențială, ordonanță președințială