Substantiv

• călcare a unei legi sau a unei porunci bisericești, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; (p.gener.) faptă vinovată, greșeală, vină.
• (înv. și pop.) canon, osândă, primită pentru ispășirea unei vini.
• cusur, defect, scădere; slăbiciune, patimă, viciu.
• întâmplare rea; nenorocire, năpastă, pacoste, necaz.
• (eufemistic) diavol, drac, naiba.

Cuvinte derivate

• păcătos
• păcătui

Cuvinte compuse

• păcatul strămoșesc, păcatul originar
• păcat capital

Expresii

• A-și face păcat (e) cu cineva = a face o faptă rea în dauna cuiva, a oropsi, a nedreptăți pe cineva
• A intra (sau a cădea) în păcat (e) = a comite o faptă condamnabilă, a greși
• A-și spăla păcatul (sau păcatele) = a ispăși o greșeală, o vină
• Lasă-mă păcatelor mele (sau lasă-l păcatelor lui etc.) sau la păcatele! = lasă-mă (sau lasă-l etc.) în pace!
• Păcatele mele (sau tale etc.)! = vai de mine (sau de tine etc.)!
• A trage păcatul (sau păcatele) cuiva = a) a suporta consecințele greșelii altui a; b) a fi ispitit, tentat să facă ceva
• A vorbi cu păcat = a aduce învinuiri nedrepte, a greși, a se face vinovat spunând lucruri neadevărate
• (E) păcat (de Dumnezeu) sau e mai mare păcat (ul) = nu se cuvine, nu e drept, nu e bine
• A-l împinge (sau a-l îndemna, a duce) pe cineva păcatul (sau păcatele) să... (sau de...) = a simți un imbold spre ceva oprit, a fi îndemnat de un cuget rău, de o slăbiciune
• (exclamativ) Mai știi păcatul! = cine ar putea ști? se prea poate
• Păcat că... (sau de...) ! = îmi pare rău că... (sau de...); e regretabil că..
• Ce păcat! = cât îmi pare de rău!
• Al păcatelor = al naibii, teribil, strașnic, cumplit, grozav
• Ce păcatul? sau ce păcatele? = ce naiba'? ce dracu?
• Ba pe păcatele! = ba pe naiba! atât mai trebuie!

Substantiv

• faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun.
• (spec.) faptă pedepsită de lege.

Sinonime

• 1: abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, vinovăție, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. și reg.) teahnă, (reg.) greș, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, reproș, (înv.) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceală
• 2: infracțiune, delict

Antonime

• inocență

Cuvinte derivate

• dezvinovăți
• dezvinovățire
• dezvinovățit
• învinovăți
• învinovățire
• învinovățit
• învinui
• învinuire
• învinuit
• nevinovat
• nevinovăție
• vinovat
• vinovăți
• vinovăție
• vinovățire
• vinovățit

Expresii

• (pop.) Bată-l vina! = exprimă o mustrare cu o nuanță de simpatie
• A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (reg.) a băga (cuiva) vină = a învinovăți, a învinui (pe cineva sau ceva)
• A face cuiva o vină din (sau pentru) ceva = a considera drept greșeală o faptă a cuiva
• A cădea în vină = a se face vinovat de ceva

Exemple

• Vina lui e de gravitate minoră.