Substantiv

• sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziționarea unui produs sau pentru un serviciu.
• sumă încasată dintr-o vânzare.
• ceea ce se dă cuiva sau primește cineva pentru o muncă prestată, pentru un serviciu făcut; plată, răsplată.
• tarif.
• (fig.) valoare, importanță, însemnătate.

Cuvinte derivate

• prețui
• prețălui
• suprapreț

Cuvinte compuse

• preț cu amănuntul
• preț de livrare
• preț de producție
• preț al pieței
• preț mondial

Expresii

• A ține la preț = a nu reduce nimic din suma cerută la o vânzare
• A se învoi din preț = a încheia o tranzacție căzând de acord asupra prețului
• A (nu) avea preț = a) a (nu) se vinde cu mulți bani, a (nu) se cere; a (nu) avea trecere; b) a (nu) valora foarte mult
• A ajunge la preț = a ajunge să fie căutat, apreciat
• A pune preț pe ceva = a socoti că ceva este de mare valoare, a ține mult la ceva
• Preț (ca) de... (sau ca la...) = un timp (cam) de..., o distanță, o valoare (de aproximativ...)

Substantiv

• însușire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităților sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; importanță, însemnătate, preț, merit.
• (concr.) ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.).
• (concr.) persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite.
• eficacitate, putere.
• (ec.pol.) muncă socială necesară pentru producerea unei mărfi și materializată în marfă.
• (concr.) marfă.
• (comerț, fin.) exprimare în bani a costului unei mărfi sau a unei acțiuni, a unui cec etc.
• înscris (cec, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură.
• rentabilitate, productivitate.
• (mat., fiz.) mărime matematică asociată unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii cu altele de aceeași natură.
• rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc.
• (muz.) durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze.
• efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton.
• sens, nuanță de sens a unui cuvânt.

Cuvinte derivate

• nonvaloare
• plusvaloare
• valora
• valoric
• valorifica

Cuvinte compuse

• valoare de întrebuințare
• valoare de schimb
• valoare comercială, valoare de circulație
• valoare mobiliară
• valoare imobiliară
• valoare absolută

Expresii

• A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia

Exemple

• Valoare nutritivă.