Substantiv

• totalitatea actelor și a formelor îndeplinite în cadrul activității desfășurate de un organ de jurisdicție, de executare sau de alt organ de stat.
• (livr.) procedeu.
• ramură a dreptului care are ca obiect studiul procedurii.
• (mai ales la pl.) tratament special efectuat în unități sanitare pentru tratarea diverselor boli.

Cuvinte derivate

• procedurist

Substantiv

• ceremonial obișnuit în relațiile diplomatice sau cu ocazia unor acte solemne; etichetă.
• act oficial în dreptul internațional.
• regulă de comportare în societate.