Substantiv

• mișcare, curent, atitudine în creația sau teoria literară și artistică având ca principiu de bază reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective, caracteristice.
• nume generic pentru concepțiile filozofice care recunosc existența independentă a obiectului de subiect, precum și posibilitatea de a cunoaște obiectul.
• curent în filozofia scolastică medievală care considera că noțiunile generale constituie realități de sine stătătoare și anterioare lucrurilor individuale.
• atitudine a omului care are simțul realității; spirit practic.

Cuvinte derivate

• suprarealism

Cuvinte compuse

• realism critic
• realism socialist
• realism naiv

Substantiv

• mișcare artistică și literară apărută la începutul sec. xIX ca o reacție împotriva clasicismului și regulilor lui formale, care a preluat tradițiile naționale și populare, promovând cultul naturii, lirismul, fantezia și libertatea de expresie.
• ansamblu de aspecte care caracterizează curentul romantic; înclinare spre lirism, spre individualism, spre visare, spre melancolie.

Cuvinte compuse

• romantism economic