Substantiv

• faptul de a rezista; împotrivire, opoziție, apărare împotriva unui atac.
• respingerea atacurilor repetate ale inamicului și menținerea pozițiilor proprii.
• mișcare populară antifascistă de eliberare, desfășurată în timpul celui de-al doilea război mondial în țările ocupate de fasciști.
• calitatea de a fi rezistent.
• putere de a înfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc.; calitate a unui organism de a nu contracta o boală contagioasă.
• proprietate a unui corp de a suporta, fără modificări în masa lui, acțiunea altui corp sau a unei forțe străine.
• forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni.
• forță pe care un conductor electric o opune trecerii curentului și care depinde de materialul din care este făcut conductorul, de grosimea și de lungimea lui.
• (tehn.) rezistor.

Sinonime

• împotrivire
• opoziție, opunere

Cuvinte derivate

• acidorezistență
• termorezistență

Cuvinte compuse

• rezistența materialelor

Substantiv

• element de circuit care prezintă o anumită rezistență electrică și este folosit în construcția reostatelor, a aparatelor de încălzire electrică și în electrotehnică; rezistență.