Substantiv

• unitate de bază administrativ-economică, alcătuită din unul sau mai multe sate și condusă de un primar.
• (în evul mediu) așezare urbană în țările din apusul Europei, dezvoltată în cadrul vechilor cetăți așezate pe marile drumuri comerciale și posedând o anumită autonomie.

Cuvinte compuse

• comuna primitivă

Substantiv

• formă complexă de așezare omenească cu dimensiuni variabile și dotări industriale, având de obicei funcție administrativă, industrială, comercială, politică și culturală.
• partea centrală a unui oraș (centru).
• populația, locuitorii unui oraș.

Sinonime

• 1: (livr.) cetate, citadelă, urbe, (înv.) politie, târg, (grecism înv.) horă
• 2: centru

Cuvinte derivate

• orășean, orășeancă
• orășel
• orășenesc

Expresii

• De oraș = care provine din oraș, care are caracteristicile, aspectul, obiceiurile etc. de la oraș
• Haine de oraș = haine mai bune decât cele de lucru; haine orășenești, croite după moda de la oraș
• A pleca în oraș = a se duce în centrul orașului

Exemple

• Un mare oraș.