este că „mir” este untdelemn parfumat și sfințit, întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri în biserica creștină iar „smirnă” este rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare.
Ca adverb „smirnă” este
în poziție de drepți; (stând) nemișcat, țeapăn (de frică, de respect).
în poziție de drepți; (stând) nemișcat, țeapăn (de frică, de respect).
Ca substantive diferența dintre smirnă și tămâie
este că „smirnă” este rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare iar „tămâie” este substanță rășinoasă obținută prin crestare din scoarța unor arbuști exotici, solidificată sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau gălbuie, care, prin ardere, produc un fum cu miros aromat pătrunzător, folosită în ceremoniile religioase.